Cusca mea,

Avem senzatia ca suntem liberi dar realitatea este ca traim in custi. Cu cat evoluam, cu cat inaintam pe o scara ierarhica, cusca noastra este mai aurita, mai sofisticata, regulile pe care trebuie sa le urmam sunt mai stricte.

Ma gandesc la vechea mea cusca de lemn, unde imi duceam un trai umil. Printre gratii primeam o bucata de paine, putina apa, putina fericire. Nimeni nu ma batea la cap, urmam ca un robotel secventa de instructiuni ce trebuia indeplinita si imi duceam in liniste traiul de zi cu zi.

Atunci m-am simtit neimplinit. Mi-am spus ca pot mai mult, ca trebuie sa evoluez, sa urc mai sus, si mi-am dorit o alta cusca, cu pereti mai mari, mai spatiosi, cu mai multe beneficii. Si am primit ce mi-am dorit.

M-am uitat fascinat la noua mea cusca din inox, cu bare solide si stralucitoare, ametit de fericire am primit printre gratiile netede un nou set de instructiuni ce trebuiesc urmate in noua pozitie proaspat dobandita.

Cu adevarat noua cusca este mult mai sofisticata. Are card de acces la intrare pentru a contoriza cate intrari si iesiri, cate minute, secunde, milisecunde sunt prezent. Din colturile ei spatioase ma privesc non stop camere de luat vederi care imi contorizeaza fiecare miscare. In centru troneaza o camera de luat vederi rotativa care din cand in cand matura aria de acoperire.

Terminalul prin care eu intru in contact cu lumea exterioara inregistreaza fiecare tasta lovita, fiecare site accesat, fiecare fisier, download, program, e-mail. Adevarul este ca de accesat nu pot fi accesate multe, nu poti instala, downloada decat strict ce tine de sarcina alocata.

Device-ul prin care comunic cu lumea exterioare, un device foarte sofisticat de altfel, inregistreaza fiecare convorbire pe care o efectuez, fiecare fraza, fiecare cuvant, fiecare sunet pe care il rostesc.

Mijlocul de transport pe care il folosesc ca sa ma deplasez in lumea exterioara inregistreaza fiecare km parcurs, fiecare traseu efecutat, fiecare minut de stationare la semafor.

Ma gandeam zilele trecute ca mi-as dori totusi alta cusca, iar Liderul m-a invitat in a lui. O cusca mare, imensa, din aur masiv, ai carei pereti se vedeau undeva in zare.

La un moment dat, Liderul a inceput sa vorbeasca despre contracte de milioane de euro, de firme care dau faliment, de bani de recuparat, de avocati, de procese, de executari silite...

Am realizat cu groaza ca desi cusca liderului parea foarte confortabila si imensa, EL NU O PARASEA NICIODATA. Era condamnat sa ramana mereu in acea cusca aurita, sa se gandeasca la probleme si rezolvari in fiecare moment al existentei lui. Sa se trezeasca si sa adoarma in stres, sa rezolve probleme mult mai mari decata cele cu care m-am confruntat eu vreodata.

Am realizat atunci ca, cu cat urci mai sus, cu cat te ridici mai sus, cu atat rechinii sunt mai mari, linistea mai putina si problemele mai multe,mai complexe, mai greu de rezolvat.

Dupa ce am terminat de executat setul de instructiuni alocat, am iesit din cusca mea de inox meditand daca chiar merita sa imi doresc sa am candva in viitor o cusca aurita...

Voi ce cusca aveti, ce cusca va doriti ?